RSS

De ce dintr-o lume de posibilități, L-am ales pe Dumnezeu… ?

Nu știu de unde a început, dar știu unde îmi doresc să se termine. Cronologic, a început acum două zeci și ceva de ani în urmă. Am crescut într-o biserică baptistă din Vaslui, sau cum li se spune în România creștinilor altfel decât catolici sau ortodocși, pocăiți. Nimic extraordinar… Decât faptul ca, gândindu-mă acum, am avut ocazia să cresc lânga niște oameni minunați.

Bineînțeles ca nu imi convenea Duminica să merg la biserică, cand  toți prietenii de la bloc se uitau liniștiți la Divizia A (cum se numea pe atunci) sau jucau fotbal. Nu-mi plăcea deloc, mergeam mai mult forțat. Mereu îmi doream să fac altceva decât să merg la biserică.

Și cam așa a stat situația pana pe la 16, 17 ani. În aceea perioadă am descoperit așa-zisa libertate. Cel puțin așa mi-am imaginat eu. A urmat o perioadă de aproape 10 ani în care mi-am trăit viața cum se spune. Cred că am facut tot ce se putea face, mai puțin sa ucid pe cineva. De la furat, la ”dilăreală” și consum de diferite substanțe, de la doar propriul interes, la egoismul de a nu-mi păsa decât de mine, totul se rezuma la a găsi o cale de a face grămezi de bani, indiferent de mijloace, pentru o viață ușoară, plină de beții crunte si femei frumoase, pentru că asta era o viață bună in viziunea mea.

Si a venit! Momentul mult așteptat! Un fost coleg de la munca, mi-a propus să intru într-o rețea foarte puternică de racolat fete pentru prostituție în Londra. În sfârșit, s-a deschis o oportunitate! Si un sentiment de bucurie a avut loc… vreo… 3 secunde?

Colegul respectiv nu știa ce urmăream eu. Nici eu nu mi-am dat seama de ce s-a gândit la mine pentru propunerea respectivă. Și a fost ceva care îmi tot spunea să refuz. Deodată, de nicăieri… ceva s-a schimbat…  Și am luat decizia bună. Mai târziu aveam să descopăr ca Duhul Sfânt e cel care m-a directionat.

Acesta nu a fost un moment zero pentru mine, ci doar o frână. Am continuat să am aceleași obiceiuri, nu-mi stătea mie mintea la Dumnezeu… Eu eram pe treaba mea… . Stiam ca El e oriunde, eram conștient de pozitia Lui, dar nu aveam prea multe tangențe cu El. Bineînțeles că nu îmi mergea nimic cum trebuie, pe toate planurile. Mă trezeam dimineața si făceam aceleași lucruri, ca un robot. Mă trezeam ca să nu dorm. Sau mergeam la serviciu ca sa nu stau acasă. Efectiv, nu ma motiva nimic. Nici măcar banii. Munceam mai mult ca să îmi plătesc chiria și să am bani de distracție. Ce e ciudat, e ca niciodată nu mă simțeam bine după distracții. De obicei mă trezeam deshidratat, cu migrene sau mahmureli, ori fără amintiri legate de seara respectivă.

Așa au stat lucrurile, până la începutul acestui an, când, după niște discuții cu o persoană creștină, am simțit curiozitatea de a citi din Biblie. M-am rugat pentru prima dată sincer după mult timp. Am început să am mustrări de conștiință, să-mi pară rău pentru toate mizeriile pe care le-am făcut. Am început să Îl descoper pe Dumnezeu, și bineînțeles, schimbări majore au apărut. Cu cât încercam să mă apropii de El, cu atât simțeam că zilele mele trec diferit. Am fost nevoit să învăț să am răbdare, fiindcă Da! Toate lucrurile El le pregătește la vremea potrivită. Am învățat să iert, să zâmbesc oamenilor, să fiu atent la nevoile celor din jur, să ofer un ajutor când este nevoie, fără a aștepta nimic in schimb.

O chestie foarte interesantă, a fost că… de fiecare dată când nu mă simțeam în regulă, cand deschideam Biblia, mereu găseam un verset care să-mi vorbească și să mă încurajeze exact unde aveam nevoie. Și a fost ciudat să mă pun pe genunchi și să mă rog… Dar, in momentul în care genunchi se apleacă, inimi se înalță! A fost eliberator… un moment pe care nu pot să îl descriu ca simțire.

Mi se pare incredibilă chemarea… Vocea aceea din cap, pe care o auzim, și careia noi îi spunem conștiință, dar care de fapt este Duhul Sfânt. Aceea voce care ne răspunde atunci când vorbim singuri… .

Există momente cand ne punem mințile la contribuție ca să Îl înțelegem pe Dumnezeu. Dar ce fel de Dumnezeu ar mai fi El dacă noi am fi în stare să-L înțelegem?!

Cred că asta e marea problemă a celor care se consideră atei. Îsi doresc să vadă… să simtă in palmă… Problema e ca, Dumnezeu nu este dator să demonstreze nimic nimănui. Acesta este motivul pentru care oferă liberul arbitru, si posibilitatea de a alege. Să crezi sau să nu crezi in EL. Dumnezeu nu se umilește pentru nimeni, ba chiar așteaptă sa fie căutat, iar cine Îl caută, ii garantez ca i se va răspunde! Nu ar fi puțin ironic ca fiind Atotputernic, să îi caute pe oameni? De aceea e diferență între chemare și căutare!

Da! El Îi cheama pe toți la El, dar fiecare alege dacă să răspundă și să Îl caute sau nu. Eu am ales să Îl caut și am luat cea mai buna decizie din viața mea. De unde stiu? Din felul în care văd cum se aranjează lucrurile in fiecare zi, din modul în care văd ca El raspunde rugăciunilor, dar nu în ultimul rând, și poate cel mai important, simt! Și nu e un sentiment general, e o garanție că am luat decizia potrivită!

 

 

10. Căci mai mult face o zi în curțile Tale decât o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decât să locuiesc in corturile răutății!

11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare și un scut, Domnul dă îndurare și slavă, și nu lipsește de niciun bine pe cei ce duc o viață fără prihană.

12. Doamne al oștirilor, ferice de omul care se încrede in Tine!   

Psalmul 84:10-12

Advertisements
 
Leave a comment

Posted by on August 10, 2017 in Day by Day

 

Tags: , , , , ,

Freamăt… de poveste

E aceea perioadă din an în care tot ce există in jur, întinerește. Natura își recapătă forțele și începe din nou activitatea. Parcă te motivează să faci la fel, nu? Îți dă o altă stare de spirit, o altă energie. Ai chef să faci lucruri! Și ești motivat să faci așa multe chestii, încât nu știi de care să te apuci. Ești ca un pensionar aflat la deschiderea unui magazin unde toate produsele sunt la super-ofertă, și nu știi după ce să alergi.

Dar, lăsând gluma la o parte, odată cu venirea lui Martie, și automat începerea primăverii, ne aducem aminte și de doamnele și domnișoarele din viețile noastre, fiindcă se spune că Martie este luna lor. Iar acum, o sa ma adresez ție, draga mea.

Ți-au fost scrise cântece, ode sau poezii… pentru ca meriți, pentru ca ești o sursă de inpirație… . Pentru că îmi amintești de esența vieții, și de ce rutina de zi cu zi n-are niciun fel de valoare, daca nu ești parte din mine. Pentru că oferi senzații pe care nu le întîlnești la orice pas.

Pentru că, ce sunt eu fără tine, și noi fără voi? Pentru ca Da! Este despre tine… Despre tot ce-mi oferi, despre motivarea pe care o reprezinți…

Pentru că atunci când te privesc, nu am limite de imaginație, si nici destule cuvinte pentru a descrie ce mi se întâmplă…

Pentru că, daca primăvara este pentru an, la fel ca imaginea ta atunci cand te privesc dimineața in timp ce ”faci ochi” si începi să te dezmorțești, atunci tu ești primăvara mea…

 

 
Leave a comment

Posted by on March 1, 2017 in Day by Day

 

Tags: , , , , , , , , ,

Cum ar fi, daca…?

         Nu de puține ori, și sunt sigur că nu sunt singurul care și-a pus întrebarea asta, m-am gândit la fel de fel de situații și tot felul de deznodăminte. Așa că, mi-am turnat ceai într-o cană și am început să meditez.

        Cu siguranță, fiecare dintre noi își pune imaginația la contribuție mai mult sau mai puțin, și fiecare încercăm să vedem sau să trăim doar finaluri fericite. Totuși, finalurile, indiferent de cum sunt, vor fi caracterizate în funcție de felul cum am tratat și abordat situațiile. Totuși, de un lucru sunt sigur: cu determinarea potrivită te poți bucura la final! Indiferent de situatie, DA! Cu atitudinea potrivită, te poți bucura la final.

        Personal, mă consider o fire boema, chestie confirmată și de anumiți prieteni. Adică, văd, sau caut să văd frumosul în orice mediu din jurul meu. Îmi place să gândesc pozitiv, să sper, să cred că viața e mai mult decat rutina zilnică, că sensul ei nu este dictat de partea financiară, dar de dragostea si bunătatea oamenilor. Îmi plac foarte mult persoanele care promovează chestia asta, iar prin activitatea lor, ma încurajează să fac si eu la fel.

       Dar, din nefericire, oricât de mult ne străduim să gândim pozitiv, ne lovim de stările oamenilor care au alte valori decat cele normale, și, din nefericire ne alterăm, iar in anumite situatii suntem constrânsi să actionam ca ei. Și atunci apare acest “cum ar fi, dacă…?”

        Cred că este una din cele mai frecvente întrebări pe care o auzi atât din gura oamenilor, cât și răsună în mințile lor. De ce apare această întrebare? Poate din cauza unei decizii greșite sau bune la timpul potrivit, poate din cauza inspirației sau a lipsei acesteia la momentul oportun. Ceea ce e foarte interesant la această intrebare, e că, se poate aplica în ambele cazuri. Un final fericit, sau unul nefericit.

        Cu toate că, se aplică in ambele cazuri, ea se regasește mai des in situațiile în care nu luam cele mai inspirate decizii sau nu am fost destul de determinați, și vine ca urmare a deznădejdii de care suferim.  Există oameni mai echilibrați, care pentru statistica lor personală, caută să vadă și răspunsuri pe partea descendentă, chiar dacă au avut succes in activitatea lor, dar, marea majoritate nu mai ține cont dacă totul se termină cu bine. Și eu fac parte din acea majoritate, și nu fiindcă nu m-ar interesa, dar fiindca, așa cum am zis mai devreme, prefer să văd ceea ce e frumos, indiferent de situație.

       Îmi place să sper și sunt un optimist de fel. Îmi place să cred că totul va fi bine. Iar felul în care gândesc, cred că mă ajută să fiu un om mai bun. Chiar și muzica pe care o ascult sau o cânt mă inspiră să fiu persoana care am devenit. Dar, așa cum am specificat mai devreme, totul se rezumă la determinarea pe care o ai, iar personal, pot spune că debordez de pasiune în tot ceea ce fac. Dacă asta mă face diferit, atunci, iubesc sa fiu diferit, fiindcă prin această diferență, voi avea parte de un final fericit, și ăsta este obiectivul fiecaruia, nu?

 

 

 

 

 
Leave a comment

Posted by on January 23, 2017 in Day by Day

 

Tags: , , , , , , , , , , , , ,

Priveliște

De ceva timp, am încercat să creez o balanță în felul în care privesc la ceea ce se întâmplă în jurul meu, atât în spațiu real, cât si virtual. Am încercat să nu judec cărțile după coperți, ci după conținut, așa cum și este normal, și mi-a prins foarte bine. Am încercat să nu judec, dar mai ales, am ales să îmi văd de treaba mea. Cineva mi-a dat foarte mult de gândit în momentul în care mi-a zis urmatoarea chestie: ” Nu poți schimba lumea fără să te schimbi pe tine. Schimbă-te pe tine, și automat, vei schimba si lumea”.

Pare simplu. Oh…! Dacă ar fi totul atât de simplu… Cu toții am fi fericiți…! Traim intr-o perioadă în care fericirea se măsoară in majoritatea cazurilor prin reacțiile de la sfârșitul lunii sau săptămânii, atunci când verificam conturile. Evoluția si mentalitatea ne-au facut să ne concentrăm asupra unei cariere… De ce să nu ne concentrăm asupra unei vieți fericite? De ce s-a ajuns la nevoia de a avea și a agonisi pentru a trăi o viață frumoasă?

Omul, ca și celelate viețuitoare de pe pământ, este înzestrat cu suflet, elementul care se identifică cu ceea ce înseamnă practic viață. Sufletul este cel mai pur element care poate exista pe pământ. Însa tu, prin deciziile pe care le iei, îl păstrezi pur sau îl alterezi cu mizeriile din jur. N-ați observat că cele mai frumoase chestii vin din suflet? Sufletul este cel care delimitează oamenii buni, de oamenii mai puțin buni.

Majoritatea asociază sufletul cu iubire și dragoste. Pe lângă astea, eu aș adăuga creativitatea si centrul artistic. Cred cu tărie ca fiecare om are in sufletul lui aceea latura artistică si creativă, pe care daca o exploatează poate duce o viață frumoasă. Alegeți pasiunea și dă frâu liber imaginației… Fă asta, și vei vedea că loviturile încasate de-a lungul vieții vor fi mai ușor de suportat. Fă ceea ce iți place, dar nu din prisma banilor pe care îi câștigi, ci din bucuria pe care ți-o oferă activitatea pe care o desfășori.

Cum ar fi dacă oamenii ar proceda așa? Primul gând care îmi trece prin minte, este că, probabil ar disparea chestia cu week-end ca perioada de depresurizare, fiindcă, n-are de ce să iți mai fie ”greață” de ziua de Luni atât timp cât faci ceea ce iubești. Cu siguranță am vedea mult mai multe zâmbete pe chipurile oamenilor, lumea ar deveni mai bună, si viața ar fi mai frumoasă…

Stresul ar fi înlocuit de bună dispoziție, si sunt sigur că ar apărea doar reacții pozitive. De multe ori am auzit sintagma ” Nu pune la suflet”. Din punctul meu de vedere, ar trebui sa pui suflet in ceea ce faci, altfel, starea ta de spirit va fi precară…

Ar trebui să ne concentrăm mai mult în a fi oameni, decât angajați… fiindca, riscăm să devenim angajați si in afara programului…

 

 

 

 
Leave a comment

Posted by on December 20, 2016 in Day by Day, Uncategorized

 

Tags: , , , , , ,

Greetings…

Aproape nouă luni… Cele mai pline nouă luni din ce am trăit până acum. Noua luni în care mi-am depășit limitele, în care am avut și speranțe, dar și dezamăgiri. Noua luni pe care nu le voi uita niciodată, pe care mă mândresc ca le-am depășit cu brio și, dacă mă ajuta Dumnezeu sa fiu sănătos, îmi voi respecta promisiunea… Da Popa! Vin acasă!  Așa Cum ți-am promis, oriunde m-aş afla, pe 31 iulie 2015 voi fi la Sibiu sa ne bucurăm împreună pentru realizările tale. Mi-e dor de voi… și nu neapărat pentru caterincă și distracții… ci pentru ca voi m-ați susținut necondiționat! Și înainte de radio, și înainte de a pleca din țară… Abia aștept sa ma întâlnesc cu voi toți. 
Am realizat ca indiferent de cine mă susține, indiferent cu cine vorbesc, poate chiar mă atașez… nu se compara cu voi. Deși e un paradox și ar trebui sa fie invers, voi veți fi mereu lângă mine, pe voi o sa mă pot baza întotdeauna, pentru ca oriunde ne vom afla, B.N-ul nostru va dăinui.
Mai sunt 6 zile, și abia aștept să vă văd, sa stăm la povești… să facem Cum făceam noi odată… când ne povesteam și bucuriile, dar și doleanțele…

Nici nu am simțit Cum au trecut aproape noua luni… O perioada care m-a încercat din toate punctele de vedere… O perioada care m-a făcut mai puternic, mai răbdător. Am trăit multe dezamăgiri, dar am învățat să nu renunț. Am învățat ca totul depinde numai și numai de mine, ca dacă vreau sa fiu cel mai bun, într-adevăr, pot sa ajungi în top, dar trebuie sa dai totul! Indiferent la ce scară, dacă îți dai silința ești apreciat, și chiar poți baga lumea în panică când le transmiți ca lipsești trei săptămâni.

Mi-e dor de Vaslui, mi-e dor de chitara mea… sa ies cu o pătură și cu ea în copou, mi-e dor să țin o seara ca Mc în Nobili, mi-e dor să cânt cu băieții, mi-e dor de un grătar cu ‘nea Titel…

Îmi lipsesc și mi-au lipsit multe chestii, dar, chiar dacă nu o să stau prea mult timp, voi încerca să le fac pe toate…
Trebuie sa îmi încarc bateriile fiindcă urmează o perioada foarte internată când mă întorc, și dacă mă ajuta Dumnezeu, urmează să mă înscriu la facultate din toamna…

Așa ca băieți, profitați cât mai mult cât timp sunt cu voi Aaaaaaam zeeeeeeees!

“Doamne cât pot sa țin la fata asta Doamneeeeee!!!”

“Ăi Stefan. ..ține la semn!
Îl țin tătic?!
Wai! Îți bag una ăi!”

“Ai nevoie de spațiu?! IA SPAȚIU! ”

 
Leave a comment

Posted by on July 20, 2015 in Day by Day

 

Tags: , , , , , , ,

Ziua – V

Valentine’s day, sau Sfântul Valentin, sau mai stiu eu ce denumiri are, imi pare ca e o chestie mai mult comercială, decat constructiva. De ce? Simplu.
Nu am nimic cu nimeni, cupluri, prietenii, casnicii s.a.m.d. despre modul cum aleg sa isi petreacă aceasta zi, dar, cred ca tradiția acestei… zi, ca nu se poate numi vreo sărbătoare, inspira totuși altceva decat cine luate in oraș, cadouri, sau mai stiu eu ce.
Din punctul meu de vedere, propriu si personal, primul lucru pe care trebuie sa il faci când te trezești, este sa ii spui persoanei de lângă tine următoarea chestie: ” in aceasta zi in care toți sărbătoresc (sa zicem iubirea), eu vreau sa îți zic, ca deși am împărtășit momente frumoase sau mai putin frumoase, tu ești si ai fost un plus in viața mea, indiferent ca am trecut prin situații mai ușoare sau mai dificile, dar, acum, tot ceea ce pot spune este ca, de azi intr-un an, vreau sa ma trezesc si sa îți spun același lucru. Si tot asa!”
Ideea care e… Nu trebuie sa fie sărbătoare ca sa fii atent/ă cu persoana de lângă tine. Asta trebuie sa o faci in fiecare zi. Valentin’s day este o zi care trebuie sa îți confirme ca ești sigur de alegerile pe care le faci zi de zi, alături de persoana de lângă tine. Degeaba, ești grijuliu astăzi, dacă in rest nu faceți totul împreuna, sau dacă nu te porți si in restul anului cum o faci in aceasta zi.
Revenind la fraza de început, despre cum aleg majoritatea sa petreacă aceasta zi, eu imi imaginez ca valentine’s day s-ar desfășura astfel:
In primul rând, m-aș comporta normal. Nu aș cumpara nimic deosebit, pentru ca nu cadourile sau chestiile dăruite construiesc o relație sau pun o baza, dar as face chestia următoare. In primul rând, in general, imi imaginez ca imi suprind femeia dimineața cu un mic dejun, sau cu o cina pregătită de mine, deci nu doar in zile de sărbătoare. Totul e intim, nu cu declarații sau poze pe Facebook, cu filmări, cutare cutare… Nu! E esențial sa fiu doar eu si ea, nu trebuie sa știe toată lumea! Atât ca bărbat cât si ca femeie, trebuie sa fii romantic, implicat, curios, interesat, părtinitor tot timpul cu persoana de lângă tine… nu doar in ziua când toți fac asta. Sunt alții care de valentine’s day par niște exemple de cupluri, iar in rest nu stiu cum se suporta unul pe celălalt. Ma rog…
Ceea ce e cel mai important, este ca, ziua asta trebuie sa va confirme amândurora ca sunteți pe un drum bun, ca nu vă pierdeți timpul unul cu celălalt, si ca totul este mai frumos atunci când trăiți amândoi ca un întreg. Ca sunteți de acord sa împărțiți si bucuriile, dar si greutățile, si ca atunci când ai nevoie de cineva, acea persoana este lângă tine tot timpul.

Cred ca am si piesa potrivită pentru a defini ceea ce am încercat sa explic.

 
Leave a comment

Posted by on February 14, 2015 in Day by Day

 

Tags:

Serios… ?!

25 decembrie… 2015. E prima zi de Craciun. Toata lumea e cuprinsa de frenezia Sarbatorii Nasterii Domnului. Toti sunt zambitori, primitori, sau mai putin primitori. Ha ha ha, hi hi hi, ce frumos e!
Acum sa va zic parerea mea. Craciunul este perioada in care majoritatea oamenilor dau dovada de o ipocrizie crasa. Nu ma refer la toti, dar la o buna bucata din populatia globala. De ce zic asta? Simplu. Oi fi eu mai curentat si mai handicapat cu gandul, dar eu asta cred.
In primul rand, Avem sintagma ” de Craciun, fii mai bun, fii mai bla bla bla”. De ce doar de Craciun? In restul anului cum ar trebui sa fii? In restul anului cartesti, judeci, barfesti, dar de Craciun esti painea Lui Dumnezeu. 80 la suta din populatie habar nu are ce inseamna de fapt Sarbatoarea Nasterii Domnului. Pentru cei mai in varsta, inseamna datin si obiceiuri, si pentru astia tineri, inseamna masa in club, combinati la 2 oferte. O sticla de vodka si una de whiskey. Mai sunt si cativa care stiu ca se sarbatoreste defapt, nasterea pruncului sfant, in ieslea din Bethlehem. Acum cateva secole, asta era chestia oficiala. Acum, oficial, decembrie, e Luna cadourilor. Da! E frumos sa daruiesti, dar e mai bine sa daruiesti si sa fii un om placut si in restul anului. Si aici nu ma refer la cine stie ce. Da, ai o bucata de paine, da si unuia care nu are. Crede-ma ca e mai pretuita bucata aia de paine de catre cel care nu o are, decat orice lucru pe care il daruiesti unui apropiat.
Cel mai tare ma irita faptul ca, in timpul anului, singurul lucru pe care il fac majoritatea si ei cred ca are legatura cu Sarbatoarea Nasterii Domnului, este porcul pe care se chinuie toti sa il procure, sa il creasca, ca apoi sa il taie, fiindca ” asa e obiceiul”.
Tot anul stii sa dai share pe Facebook la copii cu probleme medicale grave, dar nu te-ai duce o data in vizita la unul din ei, cu o chestie simbolica, nu valoroasa, ca nu il incalzeste pe el cu nimic daca ii duci marea cu sarea, dar faptul ca alatur de el ii va fi de ajuns. Slava Domnului ca mai sunt si exceptii, care nu se gandesc doar la ei, si din multul sau putinul lor, fac si astfel de gesturi de caritate.
Nu sunt absurd, sa zic ca nu e frumos cu prajituri, cu mancare si tot tacamul, dar nu asta e cel mai important lucru de Craciun. Craciunul nu e masterchef sa fie reprezentat de bucate. Craciunul trebuie descoperit de fiecare in parte, e ceva special, e perioada in care mediatezi asupra anului care e pe cale sa treaca, cauti sa te impaci cu cei care ti-au gresit sau carora le-ai gresit. Craciunul e ceva curat, in care fiecare trebuie sa abia o constiinta curata…
Personal, nu sunt genul care sa faca urari pompoase, ci sincere, indiferent de ocazie.
Asa ca, de Sarbatoarea Nasterii Domnului, va doresc sa fiti sanatosi, sa profitati de timpul pe care il petreceti cu cei apropiati, si fiecare dintre voi, sa descopere ce inseamna cu adevarat Craciunul.

 
Leave a comment

Posted by on December 25, 2014 in Uncategorized